Romania- o tara frumoasa, in care poate ar fi mai nimerit sa investim mai mult timp/ efort/ dedicare/ apreciere pentru a fructifica frumusetea naturii cu care am fost binecuvantati in acest colt de lume decat sa consumam energie inutila criticand ca “nu au facut nimic cei care trebuiau sa faca”. Esenta acestui lucru o regasesc foarte bine in mesajul transmis de minunatul suflet de copil Michael Jackson in Man in The Mirror si in Earth Song.
Pandemia crizei economice
noiembrie 20, 2009 la 5:20 pm (Cutiuta cu amintiri si sentimente)
Tags: criza economica; 16 noiembrie; bunica;
PANDEMÍE s. f. epidemie care cuprinde într-un timp relativ scurt toată populatia unei regiuni, tări etc. (< fr. pandémie). (asta pentru ca ma pasioneaza explicatiile cuvintelor din DEX intrucat imi place sa folosesc cuvintele in acceptiunea lor comuna, ori cel putin oficiala, pentru o mai buna comunicare 
..Si da, o resimt si eu. Nu imi doream sa scriu aici despre frustrarile cotidiene, insa deja povestea asta a jobului a devenit parte aproape dominanta din viata mea. Se pare ca ma afecteaza chiar mai mult decat disparitia bunicii mele din partea mamei – 16 noiembrie 2009.. (zi in care eram fericita ca am obtinut o intalnire cu un client “mare”..) Sper ca doar pentru ca am vazut-o de cateva ori in viata mea, si nu pentru ca ..am luat-o razna. Si legat de a lua-o razna, relevant pentru cum se invarte ierarhia valorilor in viata noastra si cum poate ar trebui sa fie de fapt, tocmai am citit despre Alexandru Miristea, in varsta de 33 de ani, director Realitatea Catavencu, care se afla in fata blocului, in autoturismul sau, in momentul in care a suferit un stop cardiorespirator. In josul paginii se aminteste si de Raluca Stroescu..si eu imi amintesc de Razvan Zainescu. Atatia oameni atat de tineri care pareau ca au asezat bazele unei vieti frumoase, de care insa planuiau probabil sa se bucure mai tarziu.. Razvan mai are o sansa, si sper sa reuseasca curand sa retraiasca asa cum ar trebui sa traiasca un baiat de 30 de ani. Poate incercarea grea prin care trece va fi doar o cumpana ce il va ajuta sa se bucure mai mult de viata mai tarziu. Mereu spunem mai tarziu… de parca acest ”mai tarziu” este acolo pentru noi cu siguranta. Asa sa fie!.. Si asa cum il visam.
Iar ca sa ma apropii de subiect, compania pentru care lucrez are multe probleme- de la financiare la cele de management (oare chiar lucrez pentru companie sau doar pentru ca imi place sa am un job, sa fiu “dinamica”, avand in vedere ca nu ma mai simt de mult motivata de acest job.. Noroc cu RR’ita mea care ma tine in priza si imi face zilele la birou mai cristaline). Si imi doresc un nou job. Iar astazi, mai mult decat niciodata, am intalnit un HR manager care m-a insipirat, cu care mi-a facut placere sa discut, care si-a dat un minim interes ca sa ma ajute sa ma simt comfortabil in acel interviu pe care l-am purtat. Asa ca, da, mai sunt si astfel de oameni in piata muncii. Si iata ca nivelul meu energetic a mai crescut un pic odata cu intrezarirea unei sperante de realizare profesionala un pic mai palpabila. Si am energie sa mai pun cate ceva in Cutiuta cu amintiri si sentimente. Si poate balanta ierarhiei valorilor mele isi va mai reveni un pic la normal.
Sweet november feelings
octombrie 17, 2009 la 10:14 am (Feelings)
Tags: amintiri, dragoste, KC&Jojo, sentimente
…
Simteam nevoia sa iti spun ca esti si vei ramane mereu o amintire draga in mintea si sufletul meu. Ca ma gandesc din cand in cand la tine, si ca o fac cu foarte mare placere. Iar amintirile sunt vii…foarte vii. Ca te visez uneori, iar visele mele par atat de reale incat nu stiu cand ma trezesc daca a fost vis, inchipuire, amintire, dorinta, nevoie, dor, dragoste, nostalgie, regret, bucurie, tristete sau cate o farama din toate. Nu stiu daca imi doresc sa alung cat mai repede visul sau sa ma culc din nou pentru a mai visa inca o data ca sa ma lamuresc ce a fost.
Si ma gandesc ca as vrea sa vorbesc cu tine, sa iti scriu, sa te rog sa ma ajuti sa inteleg mai bine.. Sau sa uit cat mai repede toate senzatiile care sunt atat de puternice incat par reale.
Sunt fericita acum, da. Viata mea s-a schimbat foarte mult de la “noi”. Exista un alt noi, de un cu totul alt fel, asa cum este dragostea..ca un parfum- are diverse miresme in functie de cine il poarta.
Totusi, imi doresc in continuare sa ma auzi.. sa imi raspunzi.. sa imi spui ca si tu traiesti ce traiesc eu.. si ca, desi vietile noastre sunt altfel acum, si nu ne mai cuprind pe amandoi in aceeasi poveste, totusi, exista o istorie frumoasa care ne leaga si ne va lega mereu intr-o amintire comuna.
Nu, nu iti cer infidelitate si nici nu ma dedau infidelitatii. Nici macar in gand. Ci vreau doar sa stiu ca impartasim amadoi faptul ca avem ceva care este doar al nostru si ca il vom pastra mereu- buchetul nostru de amintiri comune, pe care ni le vom aminti mereu cu aproape aceeasi intesitate cu care le-am trait.
Steaua cazatoare pe care am vazut in noaptea in care am facut pentru prima data dragoste pe plaja.. melodiile KC&Jojo pe care le-am auzit pentru prima data in camera ta.. entuziasmul si pasiunea tineretii fara grijile grele ale vietii.. povestirile tatalui tau si supele fantastice ale mamei tale.. intensitatea cu care simteam si traiam totul.. si tot asa.
No need to reply. Just feel.
