1) Avatar (James Cameron)- cel mai important: trebuie vazut 3D sau deloc… (bine, sau poate 6D, la IMAX). Te simti ca un copil care vede pentru prima data desene animate la video (ma rog, cand am vazut eu prima data asa ceva ca si copil inca nu aveam DVD si Disney era ‘tatal lor’…)
2) 2012, (Roland Emmerich)- ..hmm, sper ca mayasii au prevazut un sfarsit in 2012 mai degraba spiritual, si nu asa cum este ecranizat in film; poate ca in 2012 omenirea va fi revolutionata ca si abordare a lumii/ vietii, pretuind mai mult resursele LIMITATE avute, astfel incat sa nu ne duce pe apa sambetei- ca bani pentru “arca lui noe” nu avem, si probabil nici “arce”. Altfel, un film cu multa actiune si destule efecte speciale- asta mi-a parut un laitmotiv in filmele din 2009. Nu mai merge nimeni dom’le la un munte sa filmeze acolo niste ursuleti 
Numai SF si high-tech.. Bine, din punctul asta de vedere, Avatar e “le creme de la creme”.
3) Aventurile lui Sherlock Holmes (Guy Ritchie)- nice de vazut cand esti mahmur dupa noaptea dintre ani 
Nici prea complicat nici plictisitor. Iar Jude Law si Robert Downey Jr. sunt foooarte placuti la vedere oricand 
4) G.I.Jane (Ridley Scott)- re-revazut, ca sa ma pregateasca de un nou an, 2010, care preconizez ca va fi mai bun decat 2009, insa poate la fel de greu. Si mi-a amintit ca vreau sa fac (mai mult) sport anul asta vazand-o pe Demi Moore.
In plus, am gasit doua statistici interesante:
I. TOP 10 FILME CLASICE DIN ANII ’50
10. All About Eve – Obtinand un numar record (pe-atunci) de nominalizari la Oscar (14) dintre care 6 s-au materializat intr-un omulet auriu, satira despre intrigile din spatele cortinei i-a fost rampa de lansare nimanui alteia decat Marilyn Monroe. Bomba sexy, in 1950 aflandu-se pe cale de-a deveni sex-simbol, avea un rol secundar aici, protagonista fiind Bette Davis in rolul actritei de varsta mijlocie Margo Channing. Considerata de multi cunoscatori ca fiind turul ei de forta, acel rol care ajunge sa defineasca o cariera, interpretarea ei se mula perfect pe situatia reala, realitatea cruda a industriei de divertisment care incepea sa-i intoarca spatele si lui Davis in acele vremuri – ca urmare, portretizarea ei a fost cu atat mai dramatica si veridica. Iar replica “Fasten your seatbelts. It’s going to be a bumpy night” (“Puneti-va centurile. Se-anunta turbulente la noapte.”) a intrat in istoria cinematografiei mondiale, in pop culture si chiar in limbajul cotidian.
9. Rebel Without a Cause – James Dean a ajuns un simbol al perioadei la care ma refer aici pentru ca, dupa Al Doilea Razboi Mondial, tineretul american a simtit nevoia unei revolte teribiliste, iar figura lui tulburata, macinata de trairi interioare si individualitate exprimata anti-parental inainte de toate, lovea un punct nevralgic al etosului adolescentin. Desi doar rolul din “Rebel Without a Cause” nu a primit o nominalizare postuma la Oscar, acesta mai degraba decat celelalte doua care ne raman de la regretatul Dean (“Giant” si “East of Eden”) evoca introspectia caracteristica adolescentului tipic, angoasat si neinteles.
8. A Streetcar Named Desire – Marlon Brando, un alt razvratit al epocii, si-a pus si el poalele-n cap in stil adolescentin cu o interpretare croita dupa “Metoda” lui Stanislavky, fiind recompensat cu o nominalizare la Oscar pentru rolul lui Stanley Kowalski. Filmul – ecranizarea piesei marelui dramaturg american Tennessee Williams, din care au fost transplantati 9 membrii ai distributiei originale de pe Broadway – se rupea de standardele cuminti impuse de Codul si “decenta” trambitate prin Hollywood-ul acelor vremuri. Dar, desi declarat imoral de organele imputernicite cu stabilirea ordinii – care, in caz ca mai trebuie mentionat, au disparut de-atunci cu totul – filmul a castigat 4 Oscaruri si, in 1993, a fost re-lansat, in varianta necenzurata.
7. Dial M For Murder – Filmul lui Hitchcock, un thriller unde adulterul si lacomia functioneaza ca motivele unei crime premeditate diabolic, a fost lansat si in 3D: de-acum dateaza primele tentative ale Hollywood-ului de a injecta senzatia unei realitati vibrante in sala de cinema. Replica marilor studiouri la avansul televiziunii in preferintele publicului nu a fost insa incununata cu succes la box-office – 3D-ul promitea mai mult decat putea sa ofere, spre deosebire de azi (vezi “Avatar”!). Dar filmul maestrului Hitchcock, in care joaca superba Grace Kelly, se constituie intr-o realizare de top a decadei – ca, de altfel, si multe altele din filmografia regizorului (tot din anii ’50 ne amintim desigur de “Rear Window”, “North By Northwest”, sau “Vertigo”).
6. Some Like It Hot – De Marilyn Monroe stie tot poporul mapamondului, iar comedia asta tip “screwball”, oscarizata de altfel, sigur v-a trecut macar vajaind pe la ureche, daca nu ati fost curiosi pana acum s-o si vedeti. Faimoasa blonda turnata-n clepsidra perfecta (si fluida “ca un jeleu pe arcuri”) si interesul ei romantic, Tony Curtis, au parte de un scenariu ofertant care transforma dialogul intr-un ping-pong delicios de umoristic. Pe principiul “in travesti si ma simt bine”, Jack Lemmon intregeste triunghiul cu o nota de veselie exagerata care nu pica fals nicicand. Oricat de improbabile ni s-ar parea situatiile in care se trezesc personajele, saltand dintr-o culme-a hazului intr-alta ca niste marionete si maimutarindu-se ca atare, filmul da lovitura dupa lovitura, fara rateu, pana ne pomenim indeajuns de fermecati incat sa uitam sa mai fim si cinici.
5. On the Waterfront – Cea de-a 6-a decada a secolului trecut mai are un caracter distinctiv, si anume influenta Razboiului Rece si a comunistilor in societatea americana – iar filme ca “OtW” ilustreaza aceasta situatie politica, mai exact prapastia care s-a creat in cele din urma in jurul stangistilor, si la care regizorul Elia Kazan a contribuit din plin. In filmul premiat cu nu mai putin de 8 Oscaruri, Marlon Brando joaca rolul lui Terry Malloy, un muncitor din docuri care reuseste sa rastoarne un sindicat corupt, la fel cum Kazan insusi daduse in gat comunistii din industria cinema-ului si a fost aratat apoi cu degetul pana la sfarsitul vietii. Aceasta capodopera aclamata ca atare pune pe tapet dilmele existentiale, derivate din confruntarea protagonistului cu mafia a carei influenta il reduce la statutul de “vagabond”. Iar “Metoda” lui Brando este atat de convingatoare, lucrand dintr-un con de umbra, invizibila dar cutremuratoare in efectele ei incat personajul Terry prinde viata, estompandu-l complet pe actor.
4. The Day the Earth Stood Still – Tot ca raspuns la fricile paralizante de-atunci, cineastii au scos pe banda rulanta filme SF, horror, sau fantastice care sa contracareze vanatoarea de comunisti initiata de administratia acelor vremuri. Cu alte cuvinte, extraterestrii erau pe post de “rosii”, ceea ce putea rezulta intr-un Klaatu pacifist (jucat de Michael Rennie) in filmul la care ma refer aici, sau intr-un scenariu mai terifiant (“The War of the Worlds”). In “TDtESS” (reinventat de curand cu Keanu Reeves in rolul principal), mesajul moralizator tine de domeniul evidentului – natiunile Pamantului trebuie sa invete sa lucreze impreuna sau se vor prabusi una cate una, ca sa-l parafrazam pe Banjamin Franklin.
3. Singin’ in the Rain – Muzicalurile au decolat in anii ’50 cu mare fast, nu in mica masura pentru ca, daca se cerea o scapare din realitatea instabila (si, “gratie” Razboiului Rece, se cerea), numai un asemenea gen de film o putea livra – adica unul unde excesele erau la ordinea zilei si pe toate planurile. “Singin’…”, ca si predecesorul lui din ’51 “An American in Paris”, este un adevarat panaceu pentru orice ti-ar putea atarna pe suflet: povestea curge spre un inevitabil happy-end, personajele se exprima mai mereu prin cantec si dans, pe scurt realitatea acestui “muzical integrat” (unde dialogul se preschimba in vers la fiecare pas) este atat de paralela cu realitatea in care traim incat ne farmeca instantaneu. Firul rosu al filmului ia in vizor tranzitia de la filmele mute la cele sonore, petrecuta in anii ’20 si deci destul de veche incat sa poata fi abordata in registru comic – iar Gene Kelly, cu faimosul lui numar prin ploaie, are un talent pretios de-a te imbia la zambet negresit.
2. Suddenly, Last Summer – Un alt film de suflet din videoteca mea, aceasta ecranizare a piesei lui Tennessee Williams explora niste tabuuri pana atunci ignorate vadit si voit de cineasti, care in anii ’50 au prins curaj pentru abordarea lor, voalata inca, ce-i drept. In acest film greu de inghitit, regizorul Gore Vidal scoate interpretari inegalabile de la Katharine Hepburn si Elizabeth Taylor, in rolurile unei mame si a unei nepoate, invrajbite una impotriva celeilalte de o tragedie, amandoua ingreunate de un teribil secret. Fara sa va stric experienta cu spoilere, va spun doar ca temele mari, majore pentru acele vremuri, care apareau in ’59 pentru prima oara cat de cat in clar pe ecran se-nvart undeva la limita extrema a subiectelor acceptabile, chiar si in contextul social de astazi. De la nebunie si homosexualitate, pana la canibalism si crima, Williams nu se teme de nimic – dupa cum se observa si in alte piese de-ale lui, pe buna dreptate ecranizate (“Cat on a Hot Tin Roof” si mai ales “Baby Doll”).
1. High Noon – Un western care i-a castigat Oscarul lui Gary Cooper, pentru rolul sau de justitiar singuratic angajat intr-o lupta impotriva ceasurilor mai degraba decat a raufacatorilor. Este o cursa in care seriful Will Kane concureaza cu timpul, ceea ce semnalizeaza si intrarea in scena a unui alt tip de western, unul unde drama colcaie prin toate ungherele, mai mult decat sangele sau gloantele gratuite. Regizorul Fred Zinneman realizeaza o imbinare maiastra intre arta vizuala si tensiune crescanda, atintindu-si camera spre detalii personale, caracteriale, inainte sa aterizeze, in sfarsit, pe scena confruntarii din punctul culminant. Desigur, ca nota de subsol absolut necesara aici, trebuie sa dam Cezarului ce-i al Cezarului: John Wayne, cel mai bine platit actor al decadei, a jucat intr-unul din western-urile de referinta din intreaga istorie a cinematografiei mondiale – “The Searchers”, regizat de John Ford.
II. Top 10 filme 2009
10 – Ingeri si Demoni. Adaptarea cinematografica a romanului lui Dan Brown a fost la fel de asteptata ca prima ecranizare dupa un roman al acestuia, „Codul lui Da Vinci”. Cu un Tom Hanks usor mai bun in rolul aceluiasi specialist, Robert Langdon, „Ingeri si Demoni” nu a impresionat foarte mult. Sau mai bine zis, a atras acea categorie de consumatori care….n-a aruncat ochii prin romanele lui Brown. Dovada: singurele nominalizari ale peliculei au venit in cadrul „Teen Choice Awards”. Totusi, ritmul alert si teoria conspiratiei si-au facut treaba. „Ingeri si demoni” lasa, pe ecran, suficient „lipici” pentru ca publicul sa ii dea mai degraba o nota de trecere decat sa-l lase corigent.
9 – Star Trek. De dragul vremurilor de altadata. Probabil una dintre explicatiile care inca indeamna lumea sa ia un loc in sala si sa urmareasca un film din seria Star Trek. 2009 ni l-a adus pe-al 11-lea. Ce-i drept, vorbim despre o capodopera a efectelor speciale, care incearca sa „converteasca” si publicul tanar plasand actiunea filmului in tineretea personajelor.
8 – Inamici publici. Sau un alt fel de „American Gangster”, dus in prohibitia anilor ’30 si cu Johnny Depp pe post de Denzel Washington. Actor-fetis al lui Tim Burton, Depp este coordonat, de data asta de Michael Mann, cel care a facut si „Aviator” in 2004. Il joaca pe John Dillinger, celebru si sarmant jefuitor de banci si, in acelasi timp, inamic public numarul unu. Armata de agenti FBI este condusa de un alt actor cu evolutii apreciate de critici: Christian Bale. Felia de picanterie o asigura Marion Cotillard, intr-o partitura din aceeasi epoca, dar total diferita fata de cea care a consacrat-o, rolul lui Edith Piaf din „La vie en rose”.
7 – Inglorious Basterds (Ticalosi fara glorie) Quentin Tarantino si Brad Pitt. Am zis suficient pentru ca orice cuplu normal sa dea „play” DVD-ului. Ele, pentru sarmul (oarecum brutal, de data aceasta) al domnului Jolie. Ei, pentru dementa savuroasa a „copilului sturlubatic” Tarantino. In film, Pitt joaca rolul unui locotenent care aduna o mana de soldati evrei pentru a-i conduce intr-o campanie impotriva nazistilor, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Grupul lui Raine (personajul lui Brad Pitt) este cunoscut sub numele de “The Basterds” (Ticalosii). Scopul lor: lichidarea liderilor celui de-al treilea Reich. (Nice, l-am vazut si eu si merita)
6 – Ice Age3. Sau unul dintre putinele filme de animatie pe care le poti aseza, cu mandrie, pe raft, langa clasicii Tom si Jerry sau, cu un gest si mai indraznet, langa Mickey Mouse. De aceasta data producatorii au schimbat un pic foaia si au adus in prim-plan senzationalul personaj pe care l-au creat: Scrat, veverita turbata, care, acum… isi gaseste jumatatea. Nu lipsesc nici cei trei simpatici care au facut senzatie in primele doua parti ale seriei: mamutul Manny, lenesul Sid si tigrul Diego. (Dragut daca-ti plac filmele de animatie, si destul de amuzant)
5 – This is It Dupa tragica disparitie a lui Michael Jackson, documentarul “This Is It” a dovedit, daca mai era cazul, ca spectacolul merge mai departe. Regizorul Kenny Ortega a avut la dispozitie 120 de ore de inregistrari de la repetitiile pentru turneul pe care ar fi urmat sa il sustina, incepand cu luna iulie, cantaretul. Ortega a ales insa cele mai bune 112 minute; cele mai cunoscute cantece si cei mai buni pasi de dans. Unii au fost de parere ca „This is it” n-a reusit sa inlature senzatia rece de repetitie. Altii spun ca Michael Jackson ar fi realizat ceva colosal daca ar fi dus la bun sfarsit aventura londoneza. (Il iubesc pe Michael- pentru sufletul lui de copil, pentru valorile lui, pentru faptul ca a revolutionat lumea dansului si a entertainmentului! Filmul e dovada a dedicatiei si pasiunii lui pentru ceea ce facea. R.I.P. MJ)
4 – A Christmas Carol. Pentru ca este Craciun, pentru ca ne plac povestile si pentru ca, in sfarsit, putem vedea asa ceva in 3D. Vorbim, desigur, despre adaptarea cinematografica a cartii lui Charles Dickens, o productie cu buget dublu fata de „Ice Age”. Inutil sa dezbatem subiectul. Sa spunem doar ca vesnicul Jim Carrey „joaca” patru roluri diferite. Am pus ghilimele, pentru ca actorii chiar se misca in filmul lui Robert Zemeckis. Tehnica folosita de acesta se numeste „performance capture” si presupune captarea digitala a gesturilor umane. Este aceeasi ca in „Polar Express” sau „Beowulf”
3 – 2012. Daca v-ati intrebat vreodata cum ar arata sfarsitul lumii, gasiti un raspuns in thrillerul SF „2012”. Un film care pleaca de la o veche profetie maya si care scoate de la naftalina mitul biblic al lui Noe. Pelicula poarta semnatura lui Roland Emmerich, “responsabil” pentru “Ziua Independentei”, “Godzilla” sau “The Day after Tomorrow”. Performantele actoricesti n-ar fi avut cum sa treaca peste efectele speciale. Un John Cusack relaxat se descurca fara probleme in rol de …Bruce Willis (salveaza pe toata lumea), in timp ce Woody Harrelson are o aparitie memorabila, in ipostaza de profet nebun.
Bonus: dupa lansarea filmului, americanii au inrosit telefoanele de…teama. NASA a fost nevoita sa lanseze o campanie pentru a infirma zvonurile potrivit carora, in 2012, vine cu adevarat sfarsitul lumii.
2 – “Saga Amurg: Luna Noua” – Cea de-a doua ecranizare a celebrei serii Amurg, “Luna Noua”, a fost asteptata cu ardoare de fani. Twilight aduce pe marile ecrane povestea de dragoste dintre un vampir (viitorul Brad Pitt, asa cum il vad, deja, publicatiile de specialitate, pe Robert Pattinson) si o muritoare. Ca oricare dintre ai lui, Edward este nemuritor. Nu are, insa, colti si nu bea sange uman. Baiat „cool”, tanarul vede in Bella sufletul-pereche pe care l-a asteptat asteptat 90 de ani. Pentru fani.
1 – Harry Potter si Printul Semipur. Cea de-a sasea si penultima ecranizare din seria cu milioane de fani in lumea intreaga ii readuce in atentie pe Daniel Radcliffe, Emma Watson si Rupert Grint, in rolurile faimosilor vrajitori. Pe scurt, Harry, Hermione, Ron si ceilalti incep un nou an scolar. Nu dispare elementul fantastic, redat magistral cu ajutorul efectelor speciale, dar apar si detalii care adauga o nota de dramatism peliculei. De exemplu, Harry Potter…se indragosteste. E de stiut ca unul dintre personajele principale va muri si ca Printul Semipur este unul din dascali.
Precizare: nu am ales filmele indelung laudate si premiate, ci ne-am orientat spre pelicule care pot fi urmarite in familie. Daca v-am facut curiosi, nu putem decat sa va uram vizionare placuta. Si sa va sugeram sa incercati, cat mai repede, in aceste zile libere, experienta uimitoare numita „Avatar”, primul film disponibil in sistem IMAX in Romania.
